Mormintele din Atuan ( Seria Terramare # 2 )

"Literatura fantastică şi-a asumat încă de la începuturile sale un rol foarte important, zugrăvind în lumile şi personajele sale acel rău moştenit şi inerent fiinţei umane. Această umbră a răului pluteşte asupra Mormintelor din Atuan; e acolo chiar fără să deschizi cartea, prevestită de coperţile negre şi fontul ieşit din comun care face literele să arate aproape runic. Romanul clasic al lui Ursula K. Le Guin, publicat prima oară în 1971, tratează această temă a răului transmis, dar ridică şi probleme de identitate şi sociologie, reuşind să surprindă mereu prin profunzimea şi complexitatea sa.

Mormintele din Atuan este al doilea roman din seria Terramare. M-am aşteptat ca acest lucru să fie o problemă, din moment ce nu l-am citit pe primul, dar povestea este relativ ermetică şi la un moment dat aflăm şi ce s-a întâmplat, pe larg, în primul roman. În Mormintele din Atuan facem cunoştinţă cu Tenar, o fetiţă de şase ani care este aleasă Mare Preoteasă a Celor Nenumiţi, deoarece nişte preoţi cred că este conducătoarea lor renăscută. Tenar primeşte titlul de "Cea Devorată" (o metaforă foarte importantă pentru poveste) şi un nume nou, Arha.

Fiind luată de lângă familia ei şi supusă unor ritualuri străvechi, fetiţa ajunge într-o fortăreaţă din deşert, unde trebuie să servească unor aşa-zişi zei ai întunericului, reprezentaţi de nişte pietroaie negre care străjuiesc asupra unor catacombe:

"În interiorul cercului format de zid, mai multe pietre negre, înalte de optsprezece sau douăzeci de picioare, se înălţau din pământ ca nişte degete imense. Odată ce le vedeai, nu-ţi mai puteai lua ochii de la ele. Stăteau acolo, pline de înţeles şi totuşi, nu s-ar fi putut spune exact ce înţeles ascundeau."

Copilăria lui Tenar va fi irosită între aceste pietre tăcute şi catacombele de sub ele, între escapadele ei copilăreşti şi ritualurile arhaice, până când va rămâne doar Arha, o slujitoare devotată a întunericului. Lumea ei este restrânsă de zidurile cetăţii, condusă de un suveran care se consideră zeu şi luptă împotriva vrăjitorilor din Vest, pe care ordinele religioase primesc misiunea de a-i înfăţişa ca demoni. Una dintre puţinele prietene ale lui Tenar povesteşte despre misterioşii locuitori ai tărâmului de peste apă:

"Ştii, când eram mică, locuiam în apropriere de mare. Satul nostru era chiar în spatele dunelor şi uneori obişnuiam să mergem să ne jucăm pe plajă. Îmi amintesc că o dată am văzut o flotă de corăbii departe pe mare, pierzându-se în zare. Corăbiile păreau dragoni cu aripi roşii. Unele aveau gâturi adevărate, cu capete de dragoni. Treceau pe lângă Atuan, dar nu erau corăbii kargade. Mai Marele oraşului spunea că veneau de la Vest, din Ţinuturile Interioare. Toţi veniseră să le vadă. Nimeni nu ştia încotro mergeau. Poate mergeau să poarte război în Karego-At. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, veneau de fapt dinspre insulele vrăjitorilor, unde toţi oamenii au culoarea noroiului şi pot să arunce vrăji asupra-ţi cât ai clipi."

Adevărata problemă de indentitate a lui Tenar va ieşi la iveală odată cu apariţia lui Ged, protagonistul primului roman al seriei, un vrăjitor care vine să fure din catacombe cealaltă jumătate din inelul lui Erreth-Akbe, un talisman care ar aduce pacea în lume. Ea îl va prinde în catacombe şi îl va închide acolo, plănuind să-l omoare pentru sacrilegiul comis. Dar sinceritatea şi umanitatea remarcabilă a vrăjitorului o va impresiona, făcând-o să vadă lumea din jurul ei în altă lumină (la propriu). Odată ce barierele sociale, impuse de condiţionarea xenofobă, sunt spulberate, alegerea lui Tenar devine clară:

"Trebuie să faci o alegere. Fie mă laşi aici, încui uşa, te duci sus la altarele tale şi mă laşi Stăpânilor tăi [...] Fie deschizi uşa şi ieşi afară de aici, împreună cu mine. Părăseşti Mormintele, părăseşti Atuan şi vii cu mine peste mări. Şi acesta ar fi începutul poveştii. Trebuie să fi Arha sau trebuie să fi Tenar. Nu poţi fi amândouă."

Stilul şi îndemânarea narativă de care dă dovadă Le Guin sunt superbe (deşi traducerea suferă pe alocuri). Peste toate descrierile pluteşte un aer apăsător şi prevestitor de rele, catacombele sunt claustrofobice, întunericul pătrunde peste tot. Dialogurile par pe alocuri forţate, dar îşi fac treaba şi duc acţiunea mai departe. Această ediţie a cărţii are câte o ilustraţie la fiecare capitol şi vine cu o hartă a lumii Terramare realizată foarte frumos (dar nu foarte folositoare, din moment ce aproape toată acţiunea se petrece într-un singur oraş).

Nu multe cărţi pot să te ducă în cu totul alt loc, iar Mormintele din Atuan reuşeşte acest lucru cu brio, chiar dacă te transportă într-un loc întunecat şi periculos. Morala cărţii este optimistă şi apare sumarizată pe coperta a patra, dar adevăratele comori ale cărţii (discuţia despre răul inerent, rezolvarea problemelor de identitate, schiţele sociologice) sunt dincolo de cuvinte şi intrigă, la fel cum adevăratele comori din Atuan nu se găsesc în catacombe, ci în vrăjitorul care se pierde în ele şi fata care le păzeşte.

( Scrisă de Cristi Mitran - preluare de pe http://www.bookblog.ro )

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review