Pandora - Factorul înălţare

Pandora, factorul înălțare - Frank Herbert, Bill Ransom

 

"Continuând seria mântuitorilor din primele două volume, Herbert şi Ransom reuşesc în Factorul Înălţare construirea unei figuri speciale, Crista Galii, care cuprinde în ea atât zeiţa cât şi proscrisa. Descoperită de oamenii tiranului Flattery într-un pâlc de alge, ea reprezintă întruparea Imensităţii în corp omenesc. De-o frumuseţe uluitoare, devine imaginea înspre care converg speranţele tuturor celor asupriţi. Însă omul din ea suferă mai mult decât ultimul dintre cei care i se închină, deoarece nu poate avea parte nici măcar de-o atingere, gest pe care până şi cel mai sărac şi flămând locuitor al Pandorei îl are în mod automat. Pe măsura acestei reprezentări oximoromice de care se consideră condusă, mişcarea socială produsă de Fantome şi zavatani nu are ca scop omorârea Directorului, ci doar înlăturarea lui de la putere pentru a da posibilitatea tuturor pandoranilor de a avea acces liber la hrană. Avata l-a luat prizonier pe Flattery şi îl va reeduca în spiritul legii inviolabile care spune că orice fiinţă are dreptul la viaţă. "În seara aceasta, foamea va fi izgonită pentru totdeauna. De acum încolo, oamenii nu-şi vor mai asupri semenii." Dincolo de evoluţia populaţiei de pe această planetă autorii împlinesc în volum şi desăvârşirea Avatei. Este a treia oară când algele o iau de la capăt. De data aceasta, însă, ajung la perfecţiune alături de oamenii de care se minunează atât "cum de izbutiseră să-şi supravieţuiască, pentru că dintotdeauna nu făcuseră altceva decât să se autodistrugă." Trei este numărul perfect, expresie a totalităţii, căci nu i se poate adăuga nimic. El înseamnă desăvârşirea manifestării: omul, fiu al Cerului şi al Pandorei, completează marea triadă. Tot trei mai semnifică şi depăşirea rivalităţii (întruchipată prin doi). El exprimă un mister al depăşirii, al sintezei, al reunirii, al împreunării, al rezolvării. Este un număr fundamental şi desemnează o ordine intelectuală şi spirituală, în legătură cu Creatorul, cu universul şi omul. Poate că motivul pentru care m-a impresionat atât de tare acest ultim volum au fost şi scenele de cruntă asuprire a oamenilor. M-au făcut să retrăiesc momente de coşmar din copilărie. Coada pentru alimente nu-mi e străină, cartelele pentru hrană au făcut parte şi din viaţa mea. E drept că nu existau gardienii cu bastoane pe lângă, însă oamenii pentru semenii lor pot fi cu adevărat mai răi decât orice fel de alţi asupritori. Cu atât mai mult m-am bucurat pentru soluţia finală a romanului. Pentru că în definitv, aşa cum spunea Kerro Panille în însemnările sale, "Doar atât ne-a cerut Nava: să descoperim Omul din noi şi să ne ridicăm la înălţimea lui. Asta s-a dorit a fi Adorarea." Unde Nava este Creatorul, oricare ar fi el. Fericirea pe care o caută locuitorii Pandorei nu stă în nici unul dintre sistemele sociale pe care le-au experimentat de-a lungul secolelor de permanenţă pe acea planetă. Mintea omenească nu este capabilă să se despartă de sistemul care o condiţionează şi de tradiţiile care au structurat-o. Numai comuniunea cu Avata îi ajută să înţeleagă adevărul: singura salvare stă în iubire. În dragostea pentru tot ceea ce există, începând de la membrii familiei şi terminând cu uscatul pe care îl fertilizează pe ascuns zavatanii pentru a putea da de mâncare flămânzilor. Acesta este singurul mod în care energiile tuturor se pot întâlni: "Se prinseră cu toţii de mâini şi lumina lor se uni cu cea a lacului. Siluete, figuri şi imagini fragmentate se rotiră în vârtej, stârnind strigăte de încantare şi bucurie. Apoi caverna dispăru fără veste. Pereţii, plafonul şi piatra de sub picioare se dizolvară, iar Twisp nu mai zări decât o serpentină formată din oameni care se ţineau de mână, înconjuraţi de un halo strălucitor. Toţi pandoranii intraseră în acest grup şi stăteau împreună pe un imens câmp de lumina, într-o atmosferă foarte plăcută. Pentru prima oară, nimeni nu se mai temea de demoni, securişti sau foame." Cu Avata pe post de simbiot, individul uman şi-a depăşit limitele pe care le avea iniţial. Poate porni pe Nava Neantului la descoperirea de noi planete. Navigatorii nu vor mai fi prototipuri de menţinut, ci puncte de plecare spre desăvârşire, în condiţii diferite. Pentru că o dată depăşite moartea şi frica, nimic nu mai poate sta în calea fericirii." ( de Hanelore Alexa - preluare de pe http://www. bookblog. ro )